aura 2Nimeni nu se poate întoarce în timp, pentru ca s-o ia de la capăt, dar oricând putem să începem să creăm un alt final. Şi aşa timpul nostru pe Pământ este limitat, ce-ar fi să-l trăim frumos, să ne atingem potenţialul, să facem fapte bune, să încurajăm, să îndrumăm, să le oferim umărul celor care au nevoie de noi, să ne transformăm în oamenii care ne-am imaginat că o să fim atunci când eram copii. E chiar atât de greu de renunţat la frustrări, invidie, la dorinţa de „a-i îngropa”, de „a-i împroşca cu noroi” pe cei care vor să-şi atingă idealurile? Şi asta în timp ce nu-ţi vezi negrul de sub fake nails? Nu văd cum această ecuaţie ar putea să nască fericire. Şi totuşi, m-am convins, sunt oameni care adoră să se hrănească cu ură şi ranchiună… Mi-e scârbă uneori… Dar aleg să gândesc pozitiv totuşi, pentru că acesta este ingredientul de baza al oricărei poveşti de succes. P.S. Funcţiile sunt trecătoare… OMENIA rămâne cea mai înaltă virtute…

Meditaţie… cu dedicaţie

Iurie Matei, un pictor de 5 stele

iurie matei 2Este un artist plastic de talie internaţională şi se numără printre cei mai mari 50 de pictori ai lumii. Ştie să împartă perfect cele 24 de ore din zi între operă, teatru, pictură şi familie. Este un mare colecţionar de monede, timbre şi arlechini. Astăzi, la rubrica „Oameni de 5 stele” îl cunoaștem mai îndeaproape pe Iurie Matei.

Artistul valorifică fiecare moment liber pentru a mai trage câteva umbre pe tablourile deja concepute, său meditează asupra unor noi creaţii. Deşi în tablourile sale se întâlnesc peisaje şi naturi statice, cel mai mult îi place să picteze oameni.
IURIE MATEI: „În 95 la sută din tablourile mele sunt oamenii. Îndeosebi cei de care mă leagă anumite sentimente de prietenie, de dragoste fiindcă atunci devin mai sincer, mai credibil.”
Spune că nu cunoaşte sursa pasiunii sale.
Iurie Matei: ” Talentul este un dar dumnezeesc, eu nu am niciun merit. Meritul meu poate să fie că am transformat talentul în adevăr.”
Una dintre cele mai solicitate lucrări ale lui Iurie Matei din ultima perioadă a fost „Sursa de infecţie”, un set de 3 tablouri ce reprezintă chipurile lui Hitler, Lenin şi Stalin.
IURIE MATEI: „E un triptic cu monştrii secolului 20. Vladimir Ilici Lenin deja l-a luat şi acum trebuie să termin şi partea a doua şi a treia cu Stalin şi cu Hitler.”
Multe dintre creaţiile sale sunt extrem de solicitate de casele mari ale lumii.
IURIE MATEI: „Noi avem şi prioritate, artiştii plastici, pentru că opera noastră nu trebuie tradusă. Noi putem să o vindem sau să o exportăm în orice ţară a lumii. ”

Atunci când nu munceşte în atelier este la teatru, sau predă la Academia de Arte. Maestrul regretă că multe din generaţiile pe care le instruieşte ajung fie şomeri, fie să emigreze în alte ţări, pentru că în Moldova e greu să supravieţuieşti ca artist.
IURIE MATEI: „Nu avem piaţa de artă, nici public care s-ar interesa mult de creaţiile lor.”

Ar fi putut foarte bine să aibă o viaţă poate mai frumoasă peste hotare, dar inima nu-l lasă să-şi taie rădăcinile.

IURIE MATEI: „Am libertatea de a călători, îmi face plăcere, dar peste 2-3 zile mi-e dor de casă. Aici îmi sunt rădăcinile, iar un artist dacă-şi taie rădăcinile, ajunge a dispare ca artist.”

Îi place să asculte muzică bună, iar fiecare parte a zilei are tonul ei melodic.

Iurie Matei: „Dimineaţa ascult muzică rock, la amiază vreau linişte, iar seara ascult muzică clasică pentru că se mai întâmplă să mai citesc, să creez.”

Spune că a avut o copilărie fericită, dar fără prea multe jucării, aşa că are o pasiune mai specială pentru arlechini. Colecţia sa numără în jur de 80 de bufoni adunaţi din diverse colţuri ale lumii.
Iurie Matei: ” Foarte mulţi din cei care atârnă aici în atelierul meu, sunt personaje în tablourile mele. Ei nu doar că mă văd cum pictez, dar au intrat şi în tablourile mele şi mă văd de acolo.”

Asta nu este singura colecţie din atelierul său. Deţine sute de monede de toate formele şi din toate timpurile. Iar colecţia de timbre cu care se mândreşte este una impresionantă şi extrem de valoroasă.
Iurie Matei: „- Din câte ţări aveţi aici? – Mai multe, sunt şi cehe, şi franţuzeşti, şi belgiene, acum o să fac un troc cu un olandez care o să-mi ofere o colecţie foarte importantă, valoroasă, va trebui să-i fac un tablou, atât e condiţia.”

Ar putea la fel de bine să fei supranumit „stăpânul pensulei” pentru că în atelierul său se găsesc cu sutele. Dacă ar fi să aleagă între profesia de scenograf şi pictor, cea de-a doua va fi mereu cea dintâi.
Iurie Matei: „Eu nu-mi imaginez că o să fiu un moşneguţ care o să stea pe o bancă în faţa casei şi nu o să am ce face. Asta-i prioritatea artistului plastic, poţi să desenezi până ţi se stinge lumânarea.”
Iurie Matei a avut numeroase expoziţii personale în România, Olanda, Franţa, Italia, sau Ucraina. În 1999 a lansat premiile „Iurie Matei” pentru literatură, arte plastice, muzică, teatru, film, mecenat şi management în artă, iar în 2010 i s-a conferit titlul onorific de „Artist al poporului”.

Michael Kleitman, un tenor de 5 stele prea puţin cunoscut acasă…

Kleitman 3A cântat pe cele mai mari scene ale lumii şi este singurul moldovean care a evoluat alături de Tina Turner, Scorpions, Toto Cotugno, sau Luciano Pavarotti. A fost prieten cu Grigore Vieru, iar în fiecare an de ziua maestrului, revine în ţară special pentru a-i aduce un omagiu. Astăzi, la rubrica „Oameni de 5 stele” vã prezint povestea de viaţă a tenorului Michael Kleitman.
Michael Kleitman s-a născut la sudul Moldovei, în Basarabeasca. La vârsta de 4 ani lua deja lecţii de acordeon. Fiind înzestrat cu o voce fenomenală, şi-a continuat studiile în domeniul muzicii. Apoi a decis să plece în lume pentru a-şi încerca norocul. Iar de atunci au trecut 27 de ani. Drumurile l-au dus pe toate continentele. După ce a stat o perioadă în Australia, a plecat în America. Anume acolo şi-a lansat şi primul său album.
MICHAEL KLEITMAN: „Viaţa nu este întotdeuna uşoară, dar e frumoasă. Iar Dumnezeu m-a direcţionat mereu pe calea cea dreaptă şi mi-am împlinit multe vise. Am înregistrat primul album în America cu orchestra de la Hollywood şi cu unul dintre cei mai buni producători.”

A revenit pe continentul European, iar după ce a petrecut câţiva ani în Italia, s-a mutat cu traiul în Germania, acolo unde locuieşte şi în prezent.

M.K. „În 1997 am câştigat Festivalul de muzică de la Sanremo.(09:03 – 09:19) Apoi am plecat în vizită la un prieten în Koln şi a aşa a vrut soarta să semnez câteva contracte avantajoase şi iată deja de 14 ani locuiesc în Germania.”

Nu a semnat contract cu oricine, ci cu Willi Veber, managerul pilotului de Formula 1, Michael Schumaher. Acest lucru i-a marcat considerabil cariera, iar colaborările cu cele mai mari nume ale muzicii mondiale au început să curgă una după alta.
MICHAEL KLEITMAN: „Am cântat cu oameni extraordinari: Elton John, Liza Minnelli, Jose Carreras. Am înregistrat primele mele duete cu Toto Cutugno şi Mauricio Fabricio.”

Memorabilă este şi colaborarea cu legendara trupă Scorpions. Atunci când Schumi a devenit pentru a 7 oară campion mondial la Formula 1, i-au dedicat o melodie.
MICHAEL KLEITMAN: „Băieţilor de la Scorpions le-a plăcut vocea mea şi am înregistrat acest cântec minunat pentru Schumi. A avut mare succes!”

A concertat în faţa a sute de mii de oameni la deschiderea Jocurilor Olimpice din mai multe ţãri şi a celor mai mari festivaluri de pe mapamond. Atunci când cântă, încearcă să le transmită oamenilor toată căldura sufletului său.

MICHAEL KLEITMAN: „Oamenii poate nu înţeleg întotdeauna cuvintele pieselor, de aceea trebuie să ştii cum să le atingi sufletele. Nu este de ajuns să ai talent. Trebuie să lucrezi cu el.”
Deşi este ca o pasăre ce zboară neîntrerupt prin lume, Michael este tot timpul cu gândul la ţara în care s-a născut.

MICHAEL KLEITMAN: „Sunt foarte mândru că m-am născut în Moldova. Sunt mândru de ţara mea, de oraşul meu de baştină Basarabeasca. Şi oriunde merg spun că sunt din Moldova.”
Are mulţi prieteni în Republica Moldova, dar cel mai drag dintre ei i-a fost Grigore Vieru. În curând tenorul îşi va lansa cel de-al cincilea album, iar câteva piese incluse pe el sunt dedicate poetului.
MICHAEL KLEITMAN: „Am fost prieteni foarte apropiaţi. Mă iubea ca pe un frate, sau ca un tată. Mă bucur mult că mă aflu aici. Am fost şi l-am vizitat la cimitir.”

Printre colaborările celebre, reuşeşte să facă duete şi cu artiştii de la noi din ţară. După ce acum 7 ani a înregistrat o piesă cu Natalia Barbu, acum lucrează împreună la un nou duet.
Deşi este un om împlinit, Michael mai are o singură dorinţă.

MICHAEL KLEITMAN: „Vreau să las realizări şi amintiri foarte frumoase, ca atunci când nu voi mai exista, generaţiile care vin să asculte vocea mea cu drag.

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/2/22/michael-kleitman-un-tenor-de-5-stele-10099743/#1

Adrian Musteaţă, un chirurg de 5 stele!

am2A stat la baza chirurgiei plastice din ţara noastră şi este cel care transformă complexele în iubire de sine. Timp de aproape 30 de ani a realizat peste 10 mii de operaţii de înfrumuseţare, iar pentru ca fiecare operă estetică pe care o realizează să fie perfectă, eroul nostru depune multă muncă şi pasiune. La rubrica „Oameni de 5 stele” vă prezint povestea de succes a doctorului Adrian Musteaţă.

Pasionat de muzică, teatru şi arheologie, doctorul Adrian Musteaţă ştie să combine perfect medicina cu arta. Maestrul poate fi cu adevărat supranumit „tatăl chirurgiei plastice” din ţara noastră pentru că a stat la baza fondării primei secţii de chirurgie estetică din Moldova. Mai multe detalii aflaţi din reportajul Jurnal TV.

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/2/1/adrian-musteata-un-chirurg-de-5-stele-10093918/#1

Ivan Duminică, un om de 5 stele!

ivan 2Povestea de viaţă a lui Ivan Duminică poate fi dată drept exemplu tinerilor care aşteaptă să le trimită părinţii bani de peste hotare (în speranţa că odrasla lui va ajunge om util societăţii) pentru a-şi plăti examenele, acest tânăr a studiat tot timpul din entuziasm şi s-a limitat în cheltuieli atât cât îi permitea bursa. L-am cunoscut pe băncile facultăţii de Istorie de la USM, am fost colegi. De aceea m-am bucurat enorm când am aflat că a fost declarat cel mai bun student străin din Bulgaria şi cel mai bun doctorand din Europa Centrală şi de Est. La 26 de ani, Ivan se mândreşte deja cu 8 monografii scoase de sub tipar şi este unul dintre cei mai apreciaţi cercetători ştiinţifici de la noi. M-a impresionat să aud că iubeşte foarte mult limba română (deşi vine dintr-o familie în care mama e bulgăroaică, iar tata de etnie romă). Avem în ţara noastră bătrâni de 74 de ani (toţi trăiţi în Moldova), care intenţionat nu au învăţat un cuvânt în română, şi care pe stradă te întreabă în limba rusă unde se află o anumită adresă pe care o caută el. Şi dacă îi răspunzi în română, apoi strâmbă din nas că n-ai respect pentru el că e în vârstă etc, etc. Bravo Ivan, te admir! https://www.youtube.com/watch?v=lDrSkwQBZwk&feature=youtu.be

Cadoul din cutia de pantofi… sau ShoeBox

IMG_6847

Cutia pe care o vedeţi la Dragoş în braţe e de la papucii mei şi am înfrumuseţat-o dimineaţă timp de 20 de minute. Iar jucăria la care a decis să renunţe bomboneaţa mea va ajunge în această seară la Nicoleţa Huţă (fetiţa de 4 anişori care suferea de hipoacuzie şi care, datorită receptivităţii oamenilor simpli, dar şi a conducerii Guvernului, a beneficiat de primul implant cohlear din ţara noastră). Iată că să fericeşti un om necăjit, o familie tristă, sau un copil flămând şi desculţ de la colţul străzii nu e necesar să-i dăruieşti frigider plin cu bucate, maşină de spălat, cuptor cu microunde etc… Există o practică extrem de frumoasă peste Prut, numită „ShoeBox” (idee născută într-o familie din Cluj), care mi-a plăcut enorm şi pe care aş vrea să o încetăţenim şi în ţara noastră. Cu siguranţă, toţi aveţi acasă cutii de la pantofi, nu-i aşa? Dar v-aţi imaginat vreodată câtă bucurie poate aduce în sufletul unei fiinţe acest obiect pe care de cele mai multe îl aruncăm la gunoi?…

O să vă spun aici, pe scurt, cum poţi transforma acest obiect banal într-un moment de neuitat pentru cei de lângă noi. E chiar mai uşor decât v-aţi putea imagina. Important este să ai dorinţă de a face bine, de a mobiliza mii de oameni să facă la fel şi să te gândeşti că fapta ta va fi răsplătită cu emoţii colorate, cu zâmbete şi binecuvântări…

  1. Decoraţi cu hârtie colorată, sau ce aveţi la îndemână o cutie simplă de papuci (cu tot cu capac)… IMG_6844IMG_6846
  2. Puneţi în ea ce aveţi prin casă (şi tot ce încape într-o cutie): o lumânare mirositoare, o carte, un pix, o ciocolată, o felicitare, un fular, o căciulă, ciorapi groşi, sau poate chiar un gând bun înşirat pe o foaie… orice vreţi voi şi ce v-ar plăcea vouă să primiţi dacă aţi fi în locul lor.
  3. Acum urmează cel mai frumos pas: dăruirea cutiei meşterite de voi. Cui? decideţi voi! Dacă nu aveţi idee, vin cu o propunere!

Vă încurajez să adunăm asemenea cutii şi să le ducem unei familii nevoiaşe din Drochia. Este vorba despre o familie cu 5 copii, în care zilele trecute s-au mai născut şi două fetiţe gemene. Povestea lor merită titlul: „Săraci material, bogaţi spiritual”. Tatăl e cioban de meserie, mama are cea mai frumoasă profesie – cea de mamă, evident. Cinci dintre micuţi au vârste cuprinse între 12 şi 3 anişori + gemenele care au o săptămână de când au venit pe lume. Vă daţi bine seama că pentru aceşti copii, care gustă carne şi dulciuri poate doar atunci când e lună plină, sau când vecinii le mai aduc unele resturi de la o petrecere, atenţia noastră ar fi de nepreţuit…

Mi-am făcut blog…

DSC_2752… şi nu pentru a fi în rând cu lumea, ci pentru că unele gânduri care-mi perindă mintea, unele emoţii care mă încearcă şi cele mai frumoase poveşti de viaţă pe care le aflu, merită să vi le împărtăşesc şi vouă, prietenii mei din lumea virtuală.  Mi-am pus în plan să promovez aici oamenii de excepţie care convieţuiesc alături de noi, dar la care nu întotdeauna observăm calităţile deosebite care-i transformă din oameni simpli în „Oameni de 5 stele”… Promit să nu plictisesc prea mult cu expunerile mele. Voi avea ceva să vă spun bine, nu, voi tace…

Baftă, blogule! Şi multă răbdare cu mine! 🙂