Putere de femeie..

image

Înduioșătoare imaginea asta… O îmbrățișare care pare să transfere bobul de înțelepciune, bunătate și răbdare al unei femei cu părul nins, cu mâinile gârbovite de muncă, cu zbuciumul vieții ascuns în fiecare cută de pe față, către o altă femeie, pornită să înfrunte balaurul cu 7 capete (sau poate mult mai multe) din turnul… de veghe.
Maica cu privirea caldă ce acționează ca un calmant, cred că este acea picătură necesară de curaj, validare și putere care ar putea ambiționa o femeie să facă tot ce-i stă în putință pentru a întoarce cârma acestui stat înainte de a se izbi de iceberg și de a se scufunda cu tot cu principii, valori și stabilitate…
În numele semenilor de vârsta ei, bătrânii orfani cu ochii izbitor de triști, pentru care dorul de copii, de mângâierile și chiotele nepoților lor este mai mare decât lipsurile, Anna, femeia din spatele unui lider de succes, îi încredințează, parcă, toate grijile celeilalte femei, care are, la rândul ei, sprijinul și susținerea acelui bărbat puternic crescut de Anna.
Eu nu sunt expert politic, nu dau sfaturi și nu tin seminare motivaționale, dar cred că e timpul să ne dezbăierăm de naftalinele politice, să-i facem mici de tot pe cei care concep cursa electorală ca pe o platforma de promovare (că în fond ei sunt conștienți că nu vor câștiga, la fel cum procedează unii artiști la Eurovision) – un fel de Moldovision, să facem în așa fel ca bătrânețile părinților noștri să nu mai fie un blestem, să ne creștem copiii în brațe, nu pe Skype sau la telefon, iar străinătatea să o gustăm doar din călătorii și vacanțe cu familia.
La 30 Octombrie vreau să demonstrăm, înaintea americanilor, că femeile pot conduce lumea!

Anunțuri

Cum ar fi ca președintele țării să trăiască din mila oamenilor?

image
V-ați pus vreodată așa întrebare? Da’ chiar, ce-ar fi ca în fiecare duminică, la ora 11:00, să ne adunăm în fața hotelului Codru, la intrarea în parc și, în funcție de realizările pe care le-a avut timp de o săptămână, să-i aducem câte un pachet, care și ce poate: o mână de orez, o pereche de pantaloni, papuci de casă și pentru întâlniri oficiale, fructe, legume etc, tot ce vă lasă inima. A? Oare el se ascunde sub plapumă de rușine, vărsa vreo lacrimă, sau îi stau în gât cumva bucatele pregătite de bucătarul personal dupa ce citește (îmi place să cred că mai și citește), sau vede la televizor poveștile uluitoare ale familiilor nevoiașe? Nu-l strânge în spate când aude că un tată își hrănește copiii cu „nimic” uns pe o pâine dată de pomană de vreo vecină? Da nu-l doare sufletul când află că „trei frați din Fârlădenii Vechi mănâncă porumb de pe deal și umblă desculți și dezbrăcați” (http://unica.md/mama-si-copilul/dezvoltarea-copilului/trei-copii-frati-intre-ei-traiesc-intr-o-saracie-lucie-alaturi-de-mama-lor-haideti-sa-ajutam-si-sa-le-oferim-micutilor-un-dram-de-bucurie-suflet/). Sau ca alți trei frați lăsați de mamă în grija bunicilor bătrâni și bolnavi se încălzesc iarna cu bețe de floarea-soarelui pe care tot ei le strâng de pe câmpuri… Domn’ președinte, nu vă zgârâie urechile așa un titlu: „Trei copii într-un sicriu…”? (http://www.zdg.md/editia-print/social/trei-copii-intr-un-sicriu-doi-parinti-si-un-dosar-penal). Da, e vorba de cei trei băieței de 5 ani, 3 ani și de doar 1 an uciși de tatăl lor în vara acestui an. Știți de ce se ajunge la așa situații? Din disperare, din neajunsuri, din sărăcie… Departe de el așa povești, nu? De ce?
Pentru că atunci când te întrețin un milion de moldoveni (sau câți o mai fi rămas oficial în țară), când ai doctor personal, locuință oferită de stat, reședință la Condrița și vilă la Holercani, tu, care nu mergi prin țară decât la vreo invitație de banchet prin beciuri de lux, și te plimbi, înconjurat de pază, în mașini cu geamurile umbrite, nu vezi nimic și îți vine greu să crezi că dincolo de ” împărăția ta”, se întâmplă lucruri groaznice. Nici nu-ți imaginezi că pe lângă gropile de gunoi trăiesc familii întregi, că tomberoanele sunt sursa de existența a multor copii ai străzilor… Că în timp ce tu mănânci de trei ori pe zi călduț și sănătos, într-o zare de sat stau 3 copii orfani de tată, flămânzi, dezbrăcați și înghețați..
Buuuun. Unii veți spune că nu trebuia să-i facă mama (care, apropo, e însărcina iar). Dar ce vina au copiii? Cu ce au greșit ei că au apărut pe lume în așa familii și sunt obligați să îndure și să crească în asemenea condiții? Până la urmă, din mila oamenilor, mai ales a mamelor care se solidarizează să-i ajute, vor crește ei mari. Dar de ce calitate vor fi acești oameni și cât de utili vor fi societății atunci când vor crește, dacă ei s-au hrănit doar cu sărăcie, neajunsuri, nu știu de școală, de studii superioare? Clar, cresc „păstoriți” de actuala guvernare…
Dar câte astfel de cazuri sunt în RM…
Sincer, cu multe noduri în gât și cu șervețelele în mână citesc asemenea articole. Nu mai zic cât de mult mă afecta emoțional când filmam astfel de reportaje… De fiecare dată când îmi hrănesc baieții, sau mă așez eu la masă, mă gândesc automat la copiii pe care i-am cunoscut în diverse circumstanțe și îmi pun un car de întrebări: oare ei au mic dejun, știu ce-i ăla prânz sau cină caldă, își spală mâinile înainte de masă, le citește cineva vreo poveste seara, stiu ce-i ăla lego, puzzle, au și ei personaje preferate din desene așa cum au micuții noștri? Bănuiesc că doar au auzit de cuvântul „televizor” și că nu l-au privit niciodată…
Ok. Vă întrebați, probabil, de ce raportez toate astea la președintele țării, că el nu are mari atribuții. Dar de ce puținele decizii care țin de el, le ia greșit și tot la comandă? Mă refer la ultimul act semnat, care ne îngroapă în datorii pe noi, copii și copiii copiilor noștri?
În locul lui Timofti (mi s-a pus acum pata pe el – că numai cheltuială aiurea avem cu el pentru întreținere – și că realizez că i se încheie mandatul și n-a făcut nimic memorabil pentru țara asta, dar nemulțumirea și indignarea sunt valabile pentru toți penalii, lingăii și escrocii care populează Parlamentul, Guvernul și alte instituții „mulgătoare”), aș fi făcut pe lângă reședința de la Condrița un centru de plasament sub patronajul președinției și aș fi oferit adăpost, bucate calde și câte un strop de educație copiilor nevoiași, mamelor solitare etc. La batrâneți grele, măcar ăștia ți-ar fi aprins câte o lumânare de sănătate, domn’ președinte…
Bineee.. Veți spune că Timofti nu a fost ales de popor, așa că „are grijă” de cei care l-au ales și de propria-i persoană.
Dar pentru că de aceasta dată președintele va fi ales de popor, de noi – mame, tați, fii, bunici, unchi și mătușe, haideți să-l alegem cu rațiune, ca să nu ne mai trateze ca pe niște animale. Să avem grijă să nu mai întronăm vreo rață surdo-muto-chioară care nu iese din coteț tot mandatul, dar nici de ORL-iști nu avem nevoie…