Erau chiar ei… cei doi copii abandonaţi de mama şi în vara 2013…

Ieri m-a cutremurat şi m-a emoţionat o ştire: cum că doi copii de 2 şi 3 ani au fost găsiţi desculţ, dezbrăcaţi şi îngheţaţi în scara blocului. Imediat mi-a fugit gândul la Maxim şi Cătălina, doi copii pe care i-am cunoscut în iunie 2013. Şi nu m-am înşelat. Erau chiar ei… Mi s-au perindat prin minte imediat toate serialele din filmul vieţii lor de până acum la care am luat şi eu parte şi am început să-mi imaginez din nou cât de mult suferă aceşti copii şi că, deşi i s-a dat de câteva ori şansa mamei lor de a-i lua acasă, micuţii aşa şi nu ştiu ce înseamnă să fii copil alintat de mama, mângâiat de mama, hrănit şi spălat de mama… Că tatăl i-a părăsit demult… Şi acum un an şi jumătate micuţii fuseseră abandonaţi de mama lor în casă.  Alertaţi de ţipetele lor, vecinii au chemat poliţia care i-a dus la Urgenţă cu picioruşele opărite, însetaţi, flămânzi şi ambii cu pneumonie. Pentru că de 5 zile nimeni nu se interesa de ei, am făcut un reportaj extrem de dureros atunci. A doua zi mai mulţi oameni s-au oferit să le ducem daruri la spital: mâncare, lapte praf, scutece etc. Mama a văzut reportajul, a emoţionat-o până la lacrimi şi a venit să-i ia acasă. A făcut tot ce i-au spus responsabilii de la CCF Moldova (a scos toată mizeria din casă, a pus tapete, a vopsit etc) numai ca să-i ia acasă. Eu am continuat să o sun, să o încurajez.  Într-o zi un om de afaceri turc s-a oferit să ajute pe cineva şi l-am îndreptat către acest caz. L-a mişcat povestea copiilor. Le-a cumpărat a doua zi două paturi frumoase, tocmai scoase din fabrică şi i-a promis mamei, că dacă are grijă de ei, lunar îi va cumpăra mâncare. Şi îi aducea omul produse, doar că era nevoit să pună pungile la uşă, mama nu deschidea, probabil era sub influenţa alcoolului. Pentru că nu s-a responsabilizat, iar Maxim şi Cătălina aşa şi nu primeau grijă şi atenţie din partea mamei, cei de la drepturile copiilor au dus micuţii la un Centru de Plasament. Mama şi-a revenit din nou şi i-a luat acasă…. ca peste un timp să privim din nou ştiri la televizor că „doi copii au fost găsiţi abandonaţi în scara blocului”. Acum Maxim şi Cătălina sunt plasaţi într-un centru pentru copii, iar mama, mai mult ca sigur, va fi decăzută din drepturile părinteşti (aşa mi-au spus cei de la CCF Moldova)…

Stau şi mă gândesc acum ce nedreaptă e viaţa asta… Unii dau milioane pentru ca să aibă un odoraş, să le aducă fericire în casă şi să dea un sens vieţii, cei care au copii, îşi bat joc de ei, le amărăsc viaţa şi-i fac să regrete că s-au născut pe acest pământ.

Săptămâna viitoare vreau să merg să-i vizitez şi să le fericesc un pic existenţa, pentru că sunt doi copii care mi-au pătruns în suflet de cum ne-am cunoscut prima dată la spital… Şi la cât de chinuiţi erau atunci, vă spun cu toată sinceritatea – ei tot timpul zâmbeau, eu plângeam…  Cine mai merge în vizită la casa de copii?